Ce este NLP?

Programarea NeuroLingvistica (NLP) este o atitudine, metoda si tehnologie care ajuta oamenii sa-si imbunatateasca viata. Este un instrument educational care invata oamenii sa comunice mai eficient cu ei si cu altii. Este construit pentru a ajuta persoanele sa aiba libertate proprie in ceea ce gandesc, simt si actioneaza.

      “Parintii NLP-ului” au formulat astfel:

“NLP este abilitatea de a-ţi controla propriile stări mentale prin controlul propriului creier.” – Richard Bandler,
“NLP este studiul excelenţei umane şi cum anume o putem reproduce.” – John Grinder.

• N – de la neuro, deoarece percepem mediul prin intermediul simturilor
• L – de la lingvistic, deoarece ordonam verbal experientele noastre
• P – de la programare, deoarece comportamentul nostru constient si inconstient este determinat de valori interne dobindite, care pot fi modificate

Cuvantul “neuro” se refera la faptul ca toata informatia pe care o detinem ne parvine si este prelucrata prin intermediul sistemului nervos prin 5 canale. Au fost, astfel, identificate, trei categorii de oameni, dupa tipul canalului senzorial pe care il folosesc preponderent (cuvintele nefiind altceva decit o eticheta pentru a desemna anumite reprezentari interioare):

• “vizualii” – cei care isi reprezinta interior informatia sub forma de imagini, preferential. De exemplu, atunci cind rostim cuvintul “pisica”, ei vor si vedea imaginea unei pisici;
• “auditivii” – cei care sunt, mai degraba, atenti la sunet, inclusiv la vocea lor interioara si, revenind la exemplul nostru cu pisica, ei vor si auzi o pisica mieunand;
• “kinestezicii” (senzitivii) – folosesc in mod special registrul kinestezic, ei “simt” lucrurile (blanita moale a pisicii), spre deosebire de ceilalti, care le “vad” sau le “aud”

Destul de rar se intalnesc oameni la care sa predomine registrul olfactiv (adesea ei devin mari creatori de parfumuri sau bucatari celebri) sau gustativ.
In plus , ei au observat ca miscarile globilor oculari in sase cadrane – in sus, lateral sau in jos si spre dreapta sau spre stanga – sunt strict corelate cu registrul in care se proceseaza informatia (spre exemplu, oamenii se uita intotdeauna in stanga sus [vizual amintit] atunci cind vor sa-si aminteasca o imagine, sau privesc in stanga jos atunci cand “vorbesc in gand”-[dialog intern]; exista si situatia, mai putin intilnita, in care lateralitatea este inversata, mai ales in cazul stangacilor).Vizualii, auditivii si kinestezicii au moduri destul de diferite de a percepe lumea[filtre] si de a gandi. Pentru a comunica eficient este util sa o facem in mod diferentiat, “pe limba fiecaruia”.

Cuvantul “lingvistic” semnaleaza faptul ca limbajul este suportul comunicarii, atat cu ceilalti, cat si cu noi insine; in functie de experientele anterioare, pentru fiecare om in parte, un acelasi cuvint poate desemna aspecte diferite, poate trezi sentimente sau reactii diferite (la auzul cuvintului “succes” cineva devine vesel, pentru ca tocmai a avut un astfel de succes, in timp ce altul se va simti deprimat, avand in antecedente esecuri repetate).
Bandler si Grinder au structurat ceea ce este cunoscut sub denumirea de “meta-model” al limbajului, instrument care permite accesul la intelegerea profunda a ceea ce spun oamenii. Se considera ca limbajul are doua niveluri:

• superficial; este limbajul discursiv, prin care ne adresam celorlalti sau ne aflam in dialog interior (de exemplu, cineva poate spune “eu nu sunt bun de nimic”)
• profund, este limbajul interior ne-rostit, ca o sinteza complexa a tuturor trairilor noastre, si care nu poate fi exteriorizat ca atare. De aceea, in procesul comunicarii, are loc o trecere de la limbajul profund la cel superficial, discursiv, trecere care aduce cu sine pierderea sau omiterea de informatie datorita selectarii si simplificarii si deci, apare o distorsiune a sensului.

Cu ajutorul meta-modelului din NLP, se poate recastiga informatia pierduta, descifrandu-se o parte din “harta” sau grila prin care celalalt isi structureaza realitatea. Astfel, in spatele afirmatiei “eu nu sunt bun de nimic”, configuratia interioara poate fi diferita; ea poate semnifica, de fapt: “la serviciu seful discuta mai mult cu colegul decat cu mine si asta ma deranjeaza”, sau “cand ma uit in oglinda mi se face rau si nu cred ca se va indragosti cineva de mine”, sau “memoria mea este mult mai slaba decit a altora, si cred ca ceilalti ma considera prost”!
Cuvantul “programare” evidentiaza faptul ca stereotipurile de gandire (cele care au patruns adanc in subconstient, actionand ca si convingeri de nezdruncinat) determina modul in care reactionam intr-un anumit context, starile pe care le avem si in consecinta, tipul de comportament pe care-l vom adopta.
Cultura din care facem parte, educatia oferita in familie si in scoala, structureaza cele mai multe din programele pe baza carora functionam si ne predispun la anumite comportamente care ne determina viata personala si sociala.
De exemplu, aproape in fiecare grup exista oameni care reactioneaza conform programului: “daca celalalt nu face “primul pas” catre mine, inseamna ca nu ma simpatizeaza”; atunci cand doi oameni de acest tip se intalnesc, apare inevitabil o dificultate de comunicare, fiecare avand impresia ca este respins. Programul prin care ei acorda astfel valoare comportamentelor sociale, le creeaza probleme de relationare. Exista, pe de alta parte, si oameni care reactioneaza conform programului “daca celalalt nu face “primul pas” catre mine, posibil ca este timid”, ei nu se vor simti respinsi ci, din contra, vor cauta sa fie cat mai comunicativi.
Fondatorii NLP-ului au descoperit ca programele ineficiente pot fi modificate actionand la nivelul sistemelor de reprezentare (vizual, auditiv si kinestezic) si folosind tehnicile lingvistice specifice.
Reprezentarea interioara determina starea emotionala, iar starea emotionala determina comportamentul. Oamenii realizeaza o anumita actiune (au un anumit comportament) numai atunci cand sunt transpusi in starea pe care au asociat-o cu acea actiune!

Traim intr-o lume stimul-raspuns.

Mituri despre NLP:
- “NLP-ul este manipulare”.
Fals. Manipularea inseamna intentie negativa (win-lose), care tine strict de persoana in cauza (care foloseste tehnica) si nu de tehnica/metoda NLP, care este absolut NEUTRA! Exista inca, in plin secol al informatiei, oameni care nu cunosc diferenta dintre manipulare si persuasiune (win-win). Daca ati vrea sa convingeti pe cineva sa renunte la consumul de droguri, sa nu mai fure sau sa nu mai minta…v-ati dori sa o puteti face, asa-i? Aceasta este diferenta clara dintre persuasiune si manipulare: manipularea inseamna sa vrei sa obtii ceva ce stii, din start, ca este in dezavantajul celuilalt, in timp ce persuasiunea inseamna sa fii convingator. Daca oamenii cu intentii pozitive nu ar putea fi convingatori…probabil ca planeta aceasta nu ar mai fi existat, de mult timp…:)

- “NLP-ul este superficial”.
Fals. Metodele NLP au fost dezvoltate modeland psihoterapeutii renumiti pentru eficienta lor. Ulterior au fost intervievati foarte multi oameni care ating performante deosebite in tot ceea ce fac: de la manageri de succes la lamasi tibetani, de la muzicieni de exceptie la oameni de stiinta celebri. Informatia stransa, astfel, a permis perfectionarea tehnicilor din NLP, care conduc la rezultate pozitive, stabile, de durata.
Tot ceea ce se poate spune este ca exista, in cadrul formarilor NLP, mai multe tipuri de cursuri, cu durata si continut specifice, asa incat unele sunt mai scurte si axate mai mult pe comunicare si strategie (”cursuri cu nuanta business”) iar altele includ si mult mai multe aspecte legate de autocunoastere si rezolvare de probleme.

NLP-ul a integrat cu succes elementele hipnoterapiei ericksoniene (ca o nota interesanta, cu putin timp inainte de moartea sa, Erickson i-a trimis lui Richard Bandler o scrisoare in care il numea pe acesta “cel mai mare hipnoterapeut in viata”). O mare parte din ceea ce este NLP-ul se bazeaza pe elementele terapeutice dezvoltate de Milton Erickson, considerat, de catre specialisti, cea mai marcanta personalitate in domeniul psihoterapiei, dupa Freud. Inca din timpul vietii, Erickson a fost apreciat ca fiind “omul numarul unu in materie de comunicare” si un maestru desavarsit al interventiei psihoterapeutice.
Spre deosebire de Freud, Milton Erickson a considerat subconstientul ca fiind depozitarul tuturor informatiilor acumulate de om in decursul vietii, asociate intr-un anume mod, in functie de experienta care a furnizat informatiile respective; el este sursa (sau rezervorul) pentru toate automatismele noastre, dar si pentru sistemele de credinte (”beliefs”), valori, motivatii, precum si izvorul unei intelepciuni care permite mersul evolutiv al fiintei (unii autori au considerat acest nivel fiind similar celui de inconstient colectiv, jung-ian, iar altii l-au suprapus – partial – peste ceea ce diferite curente au definit ca “suflet”).
Milton Erickson a devenit celebru datorita capacitatii sale unice de a comunica simultan pe cele doua planuri – constient si subconstient - si de a determina, in acest fel, aparitia unor reasocieri la nivel subconstient, avand drept rezultat generarea de noi comportamente pozitive. Modelul special de comunicare, prin limbaj hipnotic, vag si ne-specific, pe care el l-a folosit a devenit cunoscut in NLP sub denumirea de “modelul Milton”.
Principiile care au cladit modul de interventie terapeutica au fost sintetizate de catre discipolii lui Erickson:

• fiecare om isi creeaza un fel de harta interioara (grila), prin intermediul careia abordeaza (filtreaza) datele experientelor de viata
• fiecare om este cel mai in masura sa faca, in fiecare moment al existentei, cea mai buna alegere pentru el insusi
• terapeutul trebuie sa accepte si sa ia in considerare toate mesajele venite de la clientul sau
• terapeutul trebuie sa-l ajute pe client sa aleaga, si nu sa aleaga in locul acestuia
• fiecare om are toate resursele necesare schimbarii, si acestea pot fi identificate in istoria sa personala
• modelele sau teoriile utilizate vizavi de o persoana (elaborate de catre terapeut sau de catre persoana insasi) nu reprezinta persoana ca atare
• fiecare persoana trebuie abordata din perspectiva propriului sau model despre lume
• o persoana nu poate sa nu comunice (chiar daca o face numai non-verbal)
• persoana cea mai flexibila si cu cele mai multe posibilitati de alegere va fi elementul cheie in cadrul sistemului de relatii umane dat.

(Sursa: www. biosoft.ro)